Poezie

Am vrut ca in acest numar sa va trimit fiori de iubire pe aripile sperante, de aceea va delectez cu poezia ” O, tu, cu ochi albastri… ” de George Calinescu.

Este o poezie plina de dragoste, optimism, speranta, euforie… lucruri pe care le-am uitat cu desavarsire multi dintre noi sa le traim cu pasiune si devotament. Citatul urmator spune tot ce vreau sa zic: “Dragostea este de doua feluri : dragostea fericita si cea nefericita. Acel caruia ii este frica de durerile si suferintele dragostei, de marile ei sacrificii, nu are dreptul nici macar la o dragoste nefericita”

George Calinescu – O, tu, cu ochi albaştri …

O, tu, cu ochi albaştri, cât de frumoasă eşti!
Aşa desigur sunt făpturile cereşti,
Pe care le vedeam, copil, întraripate,
Cu câte-un crin în mână şi pletele pe spate.
Când te cuprind de mijloc îmi pare că e vis,
Că mi-a picat un înger de sus, din paradis.
Cu mare sfiiciune pe-obrazul tău pun gura,
Gustându-i ameţit aroma şi căldura.
De mă pecetltuieşte buza-ţi trandafirie,
Mă simt înviorat ca de-o eucaristie,
Mă-ntreb de-i cu putinţă ca tu să mă iubeşti.
O, tu, cu ochi albaştri, cât de frumoasă eşti!

Mângâie-mă cu mina ta cea copilarească,
Îneacă-mă cu coama ta supraomenească,
Ce cade ca o creangă pletoasă şi divină,
Cu un miros de cinam şi frunze de lumină.
Fă-mi cerc pe după gât cu braţul tău subţire,
Aşa cum se cuvine smeritului tău mire,
Şi lasă-te uşoară când cu un salt vânjos
Te duc în patul biblic de cedru şi-abanos,
Neprihănită, goală, zvâcnind fără veşmânt
Să dormi cu mine noaptea în sfânt aşezământ.
În raiul tău suav mă-mbii şi mă sfinteşti,
O, tu, cu ochi albaştri, cât de frumoasă eşti!