Poveste de viata

Puteam spune ca am o viata frumoasa si linistita. Aveam o mama iubitoare, un frate mai mare care avea grija de mine mereu. Chiar daca parintii mei erau desparitit, nu imi pasa. Aveam libertatea pe care prietenele mele nu o aveau la varsta aia, nu aveam parte de educatia excesiva a tatalui, iar mama reusea printr-o minune sa imi fie si mama, si tata, si prietena cea mai buna. Toate mergeau foarte bine.

Stiam ca tatal meu s-a recasatorit la scurt timp dupa ce a divortat de mama, dar nu il mai vazusem de la divort, adica de 10 ani si nici nu imi doream sa il revad.Stiam ca am o sora vitrega, dar nici pe ea nu vroiam sa o vad, pentru mine ei erau niste straini. Imi era bine asa, doar cu mama, eram fericita. Asta pana a aparut ea.

Intr-o duminica dimineata, pe nepusa masa, a sunat telefonul, iar fratele meu a raspuns. Muream de curiozitatea sa aflu cine este cel sau cea cu care vorbeste, pentru ca auzeam doar ce spunea el si suna destul de ciudat. A vorbit aproape o jumatate de ora, timp in care eu ma invarteam pe langa el, nerabdatoaree.In sfarsit, a inchis.”Cine e?” am intrebat. “Sora noastra”(Ii voi spune V.)

Mi-a povestit cum ea s-a prezentat ca fiind V., sora lui, i-a spus ca isi dorea demult sa ne cunoasca pe amandoi, in fine, ne-a dat intalnire chiar in acea dupa-amiaza in parc.

Soc. O straina, o fata care teoretic mi-e sora, dar pe care practic nu am vazut-o in viata mea, vrea sa ne cunoasca. E bine, e rau? Fratele meu (Ii vom spune M.) era foarte incantat si a reusit sa ma convinga si pe mine. Pana la urma, imi dorisem mereu o sora, dar eu mereu cand spuneam “sora” ma gandeam la o prietena de-a mea, cu care daca as fi sora as putea sa stau mai mult timp impreuna, sa fim mai apropiate. Gandul ca o straina imi e sora ma inspaimanta.

Si totusi, cum as fi putut sa nu ma duc sa o cunosc? Ardeam de curiozitate.

Si am cunoscut-o. Cu 3 ani mai mica decat mine, deci cu 8 ani mai mica decat fratele meu, mica si adorabila. Timida, dar isteata, foarte frumoasa si cu un sarm incredibil. Ne-a cucerit de la prima vedere. Apoi a inceput calvarul.

M-am imprietenit repede cu ea, am inceput sa iesim in oras foarte des, am prezentat-o prietenelor mele. Am inceput sa renunt la prietenii mei pentru ea, sa petrec mai mult timp cu ea decat cu oricine, iar ea a intrat in familia noastra. Nu m-a deranjat asta, pana intr-un punct.

Fratele meu avea ochi doar pentru ea, se vedeau foarte des, iar pe mine nu ma chemau la acese intalniri, vorbeau mult la telefon si pe messenger.El nu era genul care sa acorde prea mult timp familiei sau mie in mod deosebit, dar se pare ca isi gasise sora pe care si-o dorea si aceea nu eram eu.

Gelozia mea a atins punctul cel mai inalt cand l-am auzit pe fratele meu vorbind la telefon. Urma sa mergem la ziua lui de nastere si el enumera persoanele invitate:”Vine X, Y, Z, vine sor’mea si vine si A.(A, sunt eu). Adica, ea-o straina- era sora lui, si eu nu?

Am incercat sa trec peste asta, sa imi spun ca nu e asa, ca el ma va iubi mereu ca pe sora lui, ca nu, ca nu, ca nu….

Greseala mea a fost sa ii incredintez un secret lui V.(“sora”), pe care ea l-a turnat fratelui meu cu prima ocazie. Cand i-am spus asta, fratele meu a spus ca V. a facut-o spre binele meu, ca imi vrea numai binele.

Daca ne certam, eu eram de vina, ca sunt prea impulsiva. Daca ea ma necajea si eu o jigneam, eu eram de vina ca sunt rea si nesimtita, daca incercam sa o ignor, eu eram de vina pentru ca nu incerc sa fiu prietenoasa cu ea. Orice s-ar fi intamplat, eu eram de vina in ochii lui M.

Intre timp, fratele meu s-a casatorit si acum are un copil de 6 luni.V. a fost domnisoara de onoare la nunta lor, nu eu. De cand s-a nascut cel mic, l-am vazut doar de 2 ori: o data la spital, si o data cand am mers cu mama la ei acasa. Il sun pe fratele meu aproape in fiecare sambata, dar de cele mai multe ori nu imi raspunde, iar cand o face, gaseste un motiv ca sa nu ma primeasca la ei sa imi vad nepotul. V, in schimb, este dadaca lui, merge la ei in fiecare zi.

Incet, incet, mi-a luat locul. Fratele meu de abia isi mai aminteste de mine, nu m-a sunat nici de ziua mea, ce sa mai zic sa vina sa ma vada. De cand aceasta persoana lipsita de scrupule a intrat in viata noastra, m-a facut foarte nefericita si mi-a luat ce aveam mai de pret: iubirea fratelui meu.

Sper sa invatati ceva din asta. Rudele pe care nu le stim de mici nu sunt rude, fratii/surorile cu care nu am copilarit, cu care nu a dormit in acelas pat si cu care nu am mancat din aceeasi farfurie nu ne sunt frati cu adevarat. Sper sa vada si fratele meu asta intr-o zi, pentru ca imi e tare dor de el.