Scriitorul numarului

Dante Alighieri (n.29 mai 1265, Florenta – d.14 septembrie 1321, Ravenna), poet si filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al „Divinei Comedii”, capodopera a literaturii universale, Dante este primul mare poet de limba italiana, Sommo Poeta („poet in cel mai inalt grad”).

Dante este ultimul mare exponent al culturii medievale, care – in generatia urmatoare cu Petrarca si Boccaccio – va face trecerea spre umanismul renasterii.

„Vita Nuova”

Prima opera importanta a lui Dante, „Vita Nuova” („Viata noua”), a fost scrisă intre 1292 si 1293, la scurt timp dupa moartea Beatricei (o nobila florentina de care este indragostit). Sensul titlului trebuie cautat in reinnoirea vitala a poetului dupa intalnirea cu fiinta iubita. Volumul contine 31 sonete si „canzoni” reunite prin intermediul a 42 de comentarii in proza. In aceasta opera este ilustrata marea iubire ideala a lui Dante pentru Beatrice, amintirea primei intalniri, previziunea mortii sale si propria sa relevatie spirituala sustinuta de intensitatea sentimentelor. Dante atribuie experientei afective o functie simbolica de cunoastere, in afara celei alegorice. „Vita Nuova” este una din cele mai valoroase realizari literare europene din punct de vedere al versificatiei.

„Le Rime”

In aceasta culegere de versuri sunt reunite poezii din tinerete, o grupare de „rime pietrose” dedicate unei femei cu numele „Pietra”, datorita lipsei sale de sensibilitate, in fine un ultim capitol cu poezii pe teme filozofice, in forma de dialoguri cu personaje alegorice, denumite „Justitia Divina”, „Justitia Umana” si „Legea”.

„Divina Commedia”

Capodopera lui Dante, „Divina Commedia”, alegorie in versuri de o precizie si forta dramatica deosebita, a fost inceputa probabil in 1306 si terminata cu putin timp inainte de a muri. Titlul initial dat de autor a fost „Comedia”, adjectivul „divina”, folosit de Boccaccio in lucrarea Trattatello in laude di Dante, apare pentru prima data intr-o editie din 1555. Impartita in trei sectiuni („Inferno”, „Purgatorio”, „Paradiso”), in opera este descrisa o calatorie imaginara in cele trei compartimente ale lumii de dupa moarte, in care poetul se intalneste cu personaje mitologice, istorice sau comtemporane lui. Fiecare personaj este reprezentantul unei virtuti sau al unui viciu, situarea in una din cele trei lumi fiind simbolica, ca rasplata sau pedeapsa, adesea si dupa criterii subiective (poetul ii intalneste in Infern pe adversarii lui). Dante este calauzit prin Infern si Purgatoriu de catre poetul Virgiliu, simbol al întelepciunii. Beatrice – fiinta pe care a adorat-o – fiind instrumentul vointei divine il ajuta sa gaseasca drumul spre Paradis – acolo unde intelege ca iubirea misca sori si stele (l’amor che muove il sole e l’altre stelle). Fiecare sectiune cuprinde 33 de cantece, cu exceptia primei, care are un cantec in plus servind ca introducere. Poemul este scris in „tertete” (terza rima).

Opera ofera o sinteza a opiniilor filozofice, stiintifice si politice ale artistului, interpretate literar, alegoric, moral si mistic. Dincolo de sensurile sale profunde, este dramatizarea teologiei crestine medievale. „Divina Commedia” este alegoria purificarii sufletului si dobandirii linistei interioare prin intelepciune si dragoste.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: