Inconjurul lumii

Constanta

Municipiul Constanta este situat in judetul Constanta in extremitatea de sud-est a Romaniei, la tarmul Marii Negre. La limita de nord a orasului se afla statiunea Mamaia, plaja intinzandu-se pe o lungime de 6 km, orientata spre est.  Portul Constanta este principalul port al Romaniei la Marea Neagra si al patrulea ca importanta in Europa, fiind intins pe o suprafata de 3182 ha (uscat si acvatoriu).

Populatia Municipiului Constanta depaseste 500.000 locuitori, majoritatea de nationalitate romana, alaturi de care intalnim minoritatile turca, tatara, rroma, rusa, maghiara, armeana, greaca, germana, bulgara, ucraineana, adepti ai religiilor ortodoxa, romano-catolica, greco-catolica, reformata, uniteriana, musulmana etc.

Constanta a fost fondat în urma colonizarii grecesti a Pontului Euxin de catre colonisti greci din Milet în secolele VII-V î. Ch, sub numele de Tomis. Acestia au gasit pe aceste locuri o asezare getica, noul oras ajungând la nivelul unui „polis” de abia în secolul IV-III î. Ch. Port folosit de greci pentru comertul cu locuitorii acestor regiuni (daci, sciti si celti), Tomis înfloreste urbanistic din secolul III î. Ch. Începând cu secolul I î. Ch., Tomisul intra în vizorul romanilor, care devin stapânii acestor meleaguri din sec I d. Ch. În acest timp, mai precis între anii 8-17 d.Hr si-a gasit exilul poetul roman Ovidiu (Publius Ovidius Naso) care si-a petrecut ultimii opt ani din viata.

Orasul rezista vremurilor tulburi din secolele III-IV d.Hr., secole presarate de numeroase invazii barbare, si devine resedinta provinciei Scythia Minor.Tomisul epocii romano-bizantine este un important centru religios crestin, crestinism cu origine apostolica datorat sfântului apostol Andrei. În aceasta perioada, confruntata cu numeroase invazii barbare, (hunii, slavii, bulgarii, pecenegii, cumanii, tatarii si turcii), portul Tomis este numit în izvoarele bizantine si italiene Constantia, denumire data de Constantin cel Mare (274-337) în onoarea surorii sale Constantia.

Din sec. XV pâna la sfârsitul sec. XIX, Constanta intra în componenta imperiului otoman, dupa ce în secolele X-XIII a fost un important port, mai ales sub influenta genovezilor, care construiesc aici un Far Genovez.În urma Razboiului de independenta din 1877-1878, la Congresul de la Berlin, provincia dintre Dunare si Marea Neagra a revenit României. Prin aceasta a început dezvoltarea urbanistica a Constantei si a Dobrogei în general. Totodata au fost luate masuri de românizare a provinciei, locuita la acea vreme în majoritate de turci si de tatari. Dupa construirea Podului de la Cernavoda între 1890-1895, de catre Anghel Saligny, s-au pus bazele Serviciul Maritm Român si s-au deschis linii maritime catre Istanbul. Portul se dezvolta între 1895-1909, Serviciul Maritim Român având linii catre Constantinopol, Pireu, sau chiar Rotterdam.

Dupa perioada nefasta a Primului Razboi Mondial, Constanta prin portul sau devine cea mai mare concentrare de forta de munca.În 1910 populatia era de 12.725, din care doar jumatate erau români, în oras traind în continuare importante comunitati de turci, armeni, evrei, bulgari si greci. La ultimul recensamânt, în Constanta locuiau peste 300.000 de persoane, majoritatea fiind români. Minoritati importante sunt turcii, tatarii, armânii, armenii si grecii.

Continuarea in numarul viitor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: