Poezie

Trebuie sa va marturisesc ca pentru mine e o provocare sa aleg poezii :)) . Eu nu le inteleg :)) . Rar gasesc una care sa ii inteleg pe deplin intelesul 😛 , dar acest lucru nu ma oprestete sa le citesc si sa incerc sa aflu ce mistere ascund ele 🙂 . Ieri stateam si ma gandeam ce as putea sa aleg in acest numar ca poezie si mi-am amintit de ” Catelusul schiop ” , scrisa de Elena Farago .

E prima poezie citita de mine si am iubit-o la innebunie 😀 , desi am plans .

Elena Farago – Catelusul schiop

Eu am numai trei picioare,
Si de-abia ma misc: top, top,
Rad cand ma-ntalnesc copiii,
Si ma cheama „cuciu schiop”.

Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copiii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!

Si stau singur toata ziua
Si plang mult cand ma gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am sa traiesc.

Si cand ma gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta
La copiii de pe drum!…

Cat sunt de frumosi copiii
Cei cuminti, si cat de mult
Mi-ar placea sa stau cu dansii,
Sa ma joc si sa-i ascult!

Dar copiii rai la suflet
Sunt urati, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel…

M-a lovit din rautate
Cu o piatra in picior,
Si-am zacut, si-am plans atata,
De credeam ca am sa mor…

Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea sa-mi fie bun,
Si-as putea sa-l musc odata
De picior, sa ma razbun,

Dar il las asa, sa vada
Raul, ca un biet catel
Are inima mai buna
Decat a avut-o el.
Aceasta poezie m-a invatat sa nu ma las inselata de aparente si ca iertarea e cea mai buna solutie 😛 . Totodata, iubesc orice caine , fie el schiop sau cu trei capete :)) , pentru ca oricat de ciudate ar fi lucrurile din ziua de azi, nu inseamna ca ele nu sunt minunate in acelasi timp 🙂 .