Scriitorul numarului

William Shakespeare (n. 23 aprilie 1564- d. 23 aprilie 1616) a fost un dramaturg, poet şi creator de sonete englez, care este considerat a fi cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză.

Ca dramaturg, a scris câteva dintre cele mai puternice tragedii şi numeroase comedii. De asemenea, a scris 154 de sonete şi numeroase poezii. Dintre acestea, unele sunt considerate drept cele mai strălucitoare opere scrise vreodată în literatură, datorită priceperii lui Shakespeare de a depăşi naraţiunea şi de a descrie cele mai intime şi profunde aspecte ale naturii umane.

Cei mai mulţi istorici sunt de acord că actorul şi dramaturgul sunt una şi aceeaşi persoană cu acel William Shakespeare despre care există date istorice considerabile. Shakespeare s-a născut la Stratford-upon-Avon, în Anglia, în aprilie 1564, fiu al lui John Shakespeare, un mănuşar, şi al lui Mary Arden. Botezul lui Shakespeare este înregistrat în ziua de 26 aprilie a anului, dar ziua naşterii sale este considerată 16. Tatăl său, prosper pe vremea naşterii lui William, a fost judecat pentru afaceri pe piaţa neagră a lânii şi mai târziu a pierdut poziţia de consilier local. Există dovezi că ambele ramuri ale familiei aveau simpatii romano catolice. El s-a însurat cu Anne Hathaway, cu opt ani mai în vârstă decât el, în 28 noiembrie 1582, la Stratford-upon-Avon, martorii ceremoniei fiind Fulk Sandalls şi John Richardson; căsătoria se pare că a fost grăbită de faptul că mireasa era însărcinată. După căsătorie, se ştiu puţine lucruri despre William Shakespeare, până la apariţia sa la Londra, pe scena literară. În 26 mai 1583, este botezată la Stratford Susannah, primul copil al lui Shakespeare. Acesta a fost urmat curând, la 2 februarie 1585, de botezul unui fiu, Hamnet, şi al unei fiice, Judith. În 1592, era deja suficient de cunoscut pentru a atrage atenţia lui Robert Greene, care îl acuză de plagiat: „o cioară parvenită, împodobită cu penele noastre”. În 1596 moare Hamnet şi este înmormântat la 11 august 1596. Din cauza asemănării numelor, unii bănuiesc că moartea sa a fost imboldul pentru crearea piesei lui Shakespeare Hamlet, Tragica poveste a lui Hamlet, prinţul Danemarcei. În 1598, Shakespeare se mutase în parohia Sf. Elena, în Bishopgate şi apare în capul unei liste a actorilor la o piesă (Every Man in his Humor) de Ben Johnson.

Shakespeare devine actor, scriitor şi apoi co-proprietar al unei trupe de teatru, cunoscută sub numele de Oamenii lordului Chamberlain – compania şi-a luat numele, ca şi altele din acea perioadă, după numele sponsorului ei aristocrat. A devenit destul de cunoscută pentru ca, după moartea reginei Elisabeta I şi încoronarea lui James I (1603), noul monarh să adopte trupa, care a fost cunoscută sub numele Oamenii regelui. Diverse documente ale unor chestiuni legale şi ale unor tranzacţii dovedesc că Shakespeare devenise o persoană importantă în anii petrecuţi la Londra. Se descurcase destul de bine pentru a putea cumpăra o proprietate în cartierul londonez Blackfriars şi deţinea cea de a doua casă, ca mărime, în Stratford.

În 1609 îşi publică sonetele, poezii de dragoste majoritatea (126) cărora – piperate de insinuări homoerotice – sunt închinate unui tânăr (“frumos stăpân”), şi restul (28) închinate amantei sale, o doamnă brună (the dark lady). Aluziile pe tema amorului masculin sunt un ecou ale situaţiilor ambigue şi jocurilor de cuvinte din comediile sale, şi vor cauza un anumit efort cenzorial din partea lui John Benson care, la douăzeci şi patru de ani după moartea lui Shakespeare îi publica poemele în aşa fel încât să ascundă aspectul lor homoerotic. O admirabilă traducere în limba română a sonetelor aparţine poetului Gheorghe Tomozei.

Shakespeare s-a retras prin 1611 şi a murit în 1616, pe 23 aprilie, care este probabil motivul tradiţiei de a plasa data naşterii în aceeaşi zi. A fost căsătorit cu Anne, până la moarte. Cele două fiice, Susannah şi Judith, i-au supravieţuit. Susannah s-a căsătorit cu dr. John Hall şi, mai târziu a fost subiectul unui proces.

Pe piatra lui de mormânt stă scris: „Binecuvântat fie cel ce lasă (în tihnă) aceste pietre şi blestemat fie cel ce-mi mişcă oasele” („Blest be the man who cast these stones, and cursed be he that moves my bones”).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: